Treceți la conținutul principal

Elena. 18. FJSC. poezie postmodernistă.

explicațiile ucid arta. poezia e un fel de ,,catch&release"




în oglindă/în curând/AMALGAM
în curând pe străzile din capitală
un expresso lung, te rog *eyeblink
așteptând (știți că iubește gerunziile) să intri grăbit,
să îți prinzi geaca la ușile metroului/
până atunci va asculta dinnou&dinnou
melodiile de la the motans sau lana și cu siguranță va ofta zâmbind, privind panoramele
*look at you kids with your vintage music*
măcar să nu piardă bruma de albastru
pe care speră să o împartă cu un fel de idiot cu un aer interesant, într-o seară liniștită
într-unul din localurile acelea underground *și muzică indie, vă rog*

" vorbesc mult despre mine; și asta contează.
Joe Dassin îmi induce un sentiment dulce de siguranță câteodată
pe Champs-Élysées se plimbă și sufletul meu
*eh, uite, Elizabeth, (se aude o voce subțire), Le Pont des Arts, cred că pe fundul Senei se află și sentimentele tale
( un râs ironic, mă bate ușor pe umăr )
aș zice că m-am trezit la realitate, dar sunt conștientă chiar și când visez "


/puteți să râdeți, dar eu am simțit că eman pozitivitate zilele astea
am zis " uite, mamă, acolo e Urbea X și astăzi nu îmi vine să plâng "
mama a zâmbit, dar am simțit că s-a speriat puțin,
știa că nu îmi stă în fire să ies din colțul meu cenușiu
adevărul e că e greu să faci norul de fum să dispară
mi-e un pic jenă când prietenii se uită la părțile incomplete din mine atât de atent-asta e ceea ce am zis mereu, dar nu am zis-o, poate, în gura mare
[frustrarea e un monstru care mănâncă din afecțiune; tot ce mai rămâne e un schelet care dârdâie și din cauza asta tot dă din gură, sperând că se va aprinde atât de tare până va lua foc și va simți puțină căldură.]


în fine
ceea ce voiam să subliniez era că Elizabeth găsise
în sfârșit
o fărâmă de liniște/paradoxal/dar liniștea asta a venit odată cu haosul
                         și cu acceptarea
acceptând. așteptâd
un expresso, în drum spre notorietate
/Moves like Jagger;
unduiri ușoare pe străzile din Manhattan;                      un script în mână/ "Look at you kids you know you re the coolest"

1/2
Universitatea; Piua Book Bar/ Acuarela, unde să-mi poți citi Minulescu; și iar ploaia
în curând pe străzile din capitală...un expresso lung,te rog și Sleep On The Floor pe fundal
"cause if we don t leave this town
we might never make it out"

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre cum am crezut eu că nu mai trec peste perioada asta

Când mă gândesc la perioada care abia s-a încheiat pentru mine, parcă mă apucă un râs, așa, nevrotic. Într-un singur cuvânt, aș defini-o ca  „ amalgam ” . Ultimul an de liceu și nenumăratele mele încercări de a gândi pozitiv. O, vai, cum îmi plănuisem eu să simplific totul, să fiu organizată și să am timp de toate. Ei bine, în mod cert, nu s-a întâmplat așa. Totul a fost o fugă (ca de obicei, toate sunt o fugă pentru mine, asta pentru că am o personalitate haotică). O fugă după ziua de mâine.  „ Hai, să treacă și ziua asta, că de mâine îmi fac ordine ” . Parcă nu mă satur niciodată să mă amuz atât pe mine, cât și pe ceilalți cu ideea asta. E la fel ca și cu  „ gata, de acum o să fiu punctuală ” .  Cam cum a arătat programul meu? Nesomul a fost la ordinea zilei. Dormeam când mi se închidea creierul, pentru că nici măcar cele 3 cafele pe zi nu îl puteau resuscita. Așa am ajuns să trec prin toate fazele; începând cu intervalul 1-5, până la cel de 19-21 +12-03 + 05-06:30. Serile în