1.
doișpe noaptea și-o sticlă de Garrone dansam de parcă am fi știut că era ultima seară petrecută în patru ați coborât la poștă după țigări, iar la întoarcere s-a ales scrumul ~ tu n-ai întors capul nici măcar pentru o secundă ar fi fost altfel acum, Elizabeth? 2. nopțile petrecute-n întuneric/ zilele mâncate de licurici nu cred că-mi aduc aminte bucata asta 3. găsisem fericirea mucegăită în melodiile de la Son Lux am greșit s-o împart și cu alții la Haller Café hanoracele furate din Piața mare & răcoarea din buzunarele din dreptul pieptului/ voi nu luminile & morile de vânt m-am trezit plângând pe trotuar, cu căștile rupte și-o felie de lămâie în gură toate folderele mele din vremea aia sunt pline de anxietate și ea e încă pe trotuar... așteptând 4. Ellizabeth se hotărăște să plece și chinul ia sfârșit pentru o vreme 5. august e tot ce pot să zic ne-am rupt de realitate și începuse să ne placă să trăim în depresieîmpreună 2k16 și-o mare. vamă/ ne-au durut visele până acum ne stăteau în creștetul capului și mai alunecau uneori pe lângă aortă puțin Jack și-o tonă de nisip printre degetele de la picioare senzațiile produse de ultraviolete ne-au alimentat nebunia/ suntem perfecți 6. în-cerc amalgam. bancheta mașinii fostele iubiri ale Biancăi holul liceului și mesajele goale ~ ai plecat la fel de subit cum te-ai și strecurat printre// kbye ai reușit să-mi strici și momentul de relaxare maximă de la șase dimineața mersi pentru playlist _ _ _ patru luni jumate presiunea ne-a transformat în amatori de vodka „ shht “ poate că nu și-au dat seama că te-ai pierdut printre cuburile de gheață doar înoată, Elizabeth încă puțin |
Când mă gândesc la perioada care abia s-a încheiat pentru mine, parcă mă apucă un râs, așa, nevrotic. Într-un singur cuvânt, aș defini-o ca „ amalgam ” . Ultimul an de liceu și nenumăratele mele încercări de a gândi pozitiv. O, vai, cum îmi plănuisem eu să simplific totul, să fiu organizată și să am timp de toate. Ei bine, în mod cert, nu s-a întâmplat așa. Totul a fost o fugă (ca de obicei, toate sunt o fugă pentru mine, asta pentru că am o personalitate haotică). O fugă după ziua de mâine. „ Hai, să treacă și ziua asta, că de mâine îmi fac ordine ” . Parcă nu mă satur niciodată să mă amuz atât pe mine, cât și pe ceilalți cu ideea asta. E la fel ca și cu „ gata, de acum o să fiu punctuală ” . Cam cum a arătat programul meu? Nesomul a fost la ordinea zilei. Dormeam când mi se închidea creierul, pentru că nici măcar cele 3 cafele pe zi nu îl puteau resuscita. Așa am ajuns să trec prin toate fazele; începând cu intervalul 1-5, până la cel de 19-21 +12-03 + 05-06:30. Serile în
Comentarii
Trimiteți un comentariu