Treceți la conținutul principal

Elena. 18. FJSC. poezie postmodernistă.

retrospectivă// august Elizabeth

1. 
doișpe noaptea și-o sticlă de Garrone 
dansam de parcă am fi știut că era ultima seară petrecută în patru 
ați coborât la poștă după țigări, iar la întoarcere s-a ales scrumul 
                                 ~ 
tu n-ai întors capul nici măcar pentru o secundă 
ar fi fost altfel acum, Elizabeth? 

2. 
nopțile petrecute-n întuneric/ zilele mâncate de licurici 
nu cred că-mi aduc aminte bucata asta 

3. 
găsisem fericirea mucegăită în melodiile de la Son Lux 
am greșit s-o împart și cu alții la Haller Café 
hanoracele furate din Piața mare & răcoarea din buzunarele din dreptul pieptului/ voi nu 
luminile & morile de vânt 
m-am trezit plângând pe trotuar, cu căștile rupte și-o felie de lămâie în gură 
toate folderele mele din vremea aia sunt pline de anxietate 
                                                                                                               și ea e încă pe trotuar... 
                                                                                                                așteptând 

4. 
Ellizabeth se hotărăște să plece și chinul ia sfârșit 
pentru o vreme 

5. 
august e tot ce pot să zic 
ne-am rupt de realitate și începuse să ne placă să trăim în depresieîmpreună 
2k16 și-o mare. vamă/ ne-au durut visele până acum 
ne stăteau în creștetul capului și mai alunecau uneori pe lângă aortă 
puțin Jack și-o tonă de nisip printre degetele de la picioare 
senzațiile produse de ultraviolete ne-au alimentat nebunia/ suntem perfecți 

6. 
în-cerc 
amalgam. 
bancheta mașinii fostele iubiri ale Biancăi holul liceului și mesajele goale 
                                           ~ 
ai plecat la fel de subit cum te-ai și strecurat printre// kbye 
ai reușit să-mi strici și momentul de relaxare maximă de la șase dimineața 
mersi pentru playlist 
_   _    _ 
patru luni jumate presiunea ne-a transformat în amatori de vodka 
„ shht “ poate că nu și-au dat seama că te-ai pierdut printre cuburile de gheață 
doar înoată, Elizabeth 
încă puțin

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre cum am crezut eu că nu mai trec peste perioada asta

Când mă gândesc la perioada care abia s-a încheiat pentru mine, parcă mă apucă un râs, așa, nevrotic. Într-un singur cuvânt, aș defini-o ca  „ amalgam ” . Ultimul an de liceu și nenumăratele mele încercări de a gândi pozitiv. O, vai, cum îmi plănuisem eu să simplific totul, să fiu organizată și să am timp de toate. Ei bine, în mod cert, nu s-a întâmplat așa. Totul a fost o fugă (ca de obicei, toate sunt o fugă pentru mine, asta pentru că am o personalitate haotică). O fugă după ziua de mâine.  „ Hai, să treacă și ziua asta, că de mâine îmi fac ordine ” . Parcă nu mă satur niciodată să mă amuz atât pe mine, cât și pe ceilalți cu ideea asta. E la fel ca și cu  „ gata, de acum o să fiu punctuală ” .  Cam cum a arătat programul meu? Nesomul a fost la ordinea zilei. Dormeam când mi se închidea creierul, pentru că nici măcar cele 3 cafele pe zi nu îl puteau resuscita. Așa am ajuns să trec prin toate fazele; începând cu intervalul 1-5, până la cel de 19-21 +12-03 + 05-06:30. Serile în